de colandrino » Lun Ian 23, 2012 1:22 pm
Am o calitate aproape nesanatoasa. Farmec la minut orice vanzatoare, secretara, functionara, contabila, etc. Cea mai mare putere o am asupra secretarelor, va zic, e aproape nesanatos, am middle class female employees kavorka. Azi am avut ocazia sa-mi folosesc kavorka pe niste farmaciste. Am ramas susrprins, NU FUNCTIONEAZA pe farmaciste. Nu stiu de ce, mi-e si frica sa caut explicatii amanuntite. In prima farmacie in care am intrat si am cerut glicerina neboraxata am primit un sec
"Da' la ce va trebuie?"
(Ma bucur, e clar ca au daca ma supune la interogatorii, un simplu imi pare rau, nu avem era de ajuns).
"Face sotia niste creme de maini, nu ma pricep."
Mai sec,
"N-avem".
Si pleaca suparata in spate. Nenea din spatele meu ma priveste suspect, imi pun iar castile pe urechi si ies. In a doua farmacie la fel, dar cu doua farmaciste si fara nenea din spate. In a treia deja sunt sictirit, nici nu mai intreb, cer direct,
"Dati-mi 200 de ml de glicerina neboraxata! Acum!"
"Mpffmmppffg" zice farmacista si eu realizez ca trebuie sa-mi dau castile jos.
"Mai spuneti o data, va rog."
"Da' la ce va trebuie?"
Incep sa transpir psihologic, aproape ca-mi vine sa ma las pagubas. Dar deodata, o voce de inger se aude inabusit din spate:
"Da' la ce ii trebuie?"
Laboranta!
"Face sotia niste creme de maini, o minunatie."
Capul ingerului se iveste delicat dupa usa, e o femeie de 40 de ani, cu bucle scurte, roscate, incadrandu-i fata, usor ridata in jurul ochilor, cu colturile buzelor neverosimil de drepte, incremenite intr-o expresie de vesnic scepticism. Se incadreaza perfect in target-ul meu. Rotitele kavorkai mele incep sa scoata fum. Asta e sansa mea, nu trebuie s-o ratez. Ma uit fix in ochii ei, nimic altceva nu mai exista, farmacista dispare treptat din imagine mormaind ceva inteligibil, orice altceva e blurat, pe lumea asta nu mai exista nimic altceva decat eu si laboranta, intr-un duel erotic al privirilor pe care stie din start ca o sa-l piarda. Si il pierde.
"Cat vreti?"
"200 de ml."
"Asteptati putin."
Pleaca in spate, se intoarce dupa 5 minute c-o sticluta inchisa la culoare. O lasa pe tejghea, imi zambeste si se pierde diafan in spatele farmaciei.
"7 lei." imi spune farmacista, imbufnata.

Mama te iubesc da' nu ca pe ReoMini.